Cum sa vorbim copiilor despre moarte?
Intrebarile copiilor sunt ferestre catre sufletele lor-si o oglinda catre gandurile si trairile lor profunde
Sa-i spui unui copil ca unul din parintii lui a murit sau o ruda apropiata s-a stins din viata, poate fi unul din cele mai terifiante momente pentru un adult. Sa oferi un motiv pentru aparitia mortii, e si mai greu! Ne intrebam daca nu cumva sunt prea mici pentru a intelege, daca vor putea suporta adevarul?!
Fara dubiu, subiectul mortii ramane unul din cele mai sensibile si greu de abordat atunci cand e vorba de copii. Si cu cat acestia sunt mai mici, cu atata parintii, adultii se simt mai neputinciosi si lipsiti de cuvintele potrivite pentru o asemenea conversatie. Asa ca, cei mai multi ajung sa evite sa raspunda intrebarilor incomode despre moarte, ale copiilor, lasand un vesnic gol pe care cei mici il umplu cu sensul de care au ei nevoie (adesea unul profund eronat).
Ignorarea copiilor, atunci cand acestia au mare nevoie de clarificare, duce la furie si resentimente din partea acestora. “De ce a murit mamica mea?”, “Unde s-a dus taticul meu?”, “Catelul meu a suferit atunci cand a murit?”, “Voi muri si eu?” sunt intrebari pe care adesea cei mici le pun adultilor, atunci cand se confrunta cu moartea celor apropiati. Raspunzandu-le, normalizam sentimentele si gandurile cu care se confrunta (tristete, regret, dor, etc.). In felul acesta se pot simti securizati si ajutati.
Din teama de confruntare cu asemenea intrebari, e posibil ca adultii sa transmita, in mod constient sau inconstient, mesaje care sa inhibe discutiile ulterioare pe aceasta tema. Atunci cand refuzam sa raspundem, sau dam raspunsuri foarte scurte transmitem un mesaj clar: moartea e un subiect tabu, nu intreba de el.
Pentru a adopta un limbaj cat mai potrivit fiecarei varste trebuie sa facem mai intai o serie de clarificari. Copiii retraiesc sentimentul pierderii de-a lungul diferitelor etape de dezvoltare. In perioada copilariei timpurii, ei vad moartea dintr-o perspectiva egocentrica si avand conotatii magice, fiind va zut ca un fenomen reversibil. Adesea se intampla sa creada ca ei sunt vinovati pentru moartea celor dragi. In aceasta etapa, se multumesc cu raspunsuri si explicatii simple.
Pe masura ce cresc, intre 8-10 ani, simt nevoia sa revizuiasca anumite aspecte legate de moarte si pierdere, iar in adolescenta vor avea tendinta sa se raporteze la grupul de referinta (specific varstei lor) pentru a gasi raspunsurile care ii intereseaza. Este momentul cand constientizeaza ca moartea nu e un fenomen reversibil si ca viata e un moment finit. E timpul cand incep sa-si formeze propriul sistem de credinte legat de spiritualitate si cauta sprijinul si suportul celor din jur.
Ce sa spui si cum s-o spui
Sammy , 6 ani, isi intreaba mama: “De ce a trebuit tata sa moara?” Mama raspunde: “Tu ce crezi?” In loc sa-i ofere un raspuns acestuia, mama creaza un spatiu nonjudicativ pentru a asculta sentimentele si gandurile copilului. “Cred ca tata a murit pentru ca am fost un baiat rau si Dumnezeu s-a suparat pe mine”. Aici intrevine gandirea egocentrica a copilului care se considera ca fiind cauza disparitiei tatalui sau. Exprimandu-si aceasta teama cu voce tare, mama poate sa ofere o explicatie reala despre motivul mortii tataului: “Tatal tau a murit din cauza unei boli de inima. Inima lui a fost bolnava timp de multi ani, iar doctorii au incercat sa-l trateze multi ani. Nu a fost vina ta.”
Intrebarile copiilor adesea reflecta esenta lumii lor interioare. Le este mult mai usor sa vorbeasca despre fricile si grijile lor, decat sa intrebe direct despre ceea ce ii intereseaza. De aceea ascultarea cu “ o ureche” intuitiva a intrebarilor acestora, ne poate dezvalui adevaratele sentimente si ganduri pe care copiii le nutresc.
Ce inseamna ca cineva a murit?
Copiii au nevoie sa cunoasca adevarul despre ceea ce inseamna moarte, dar intr-o maniera apropiata varstei lor. De obicei isi dau seama atunci cand sunt mintiti, asa ca minciuna poate crea o a doua pierde la nivel emotional a increderii in adultul respectiv.
Adultii intampina dificultati in gasirea celor unor cuvintelor care sa explice o boala fatala, un accident, o sinucidere, etc. Sunt surprinsi atunci cand copilul se multumeste cu un raspuns simplist si acurat: “De ce a murit mama?” – “Era foarte bolnava”. Pentru un copil de 5-6 ani acesta poate fi un raspuns suficient. Adevarurile exprimate intr-o maniera potrivita varstei copilului ii poate intari increderea si siguranta copilului. Purtand un dialog deschis si onest despre cauza mortii celor apropiati, puteti crea mediul securizat si necesar in care copilul sa isi jeleasca pierderea. Mai mult, un cadru deschis si onest poate fi propice pentru explorarea credintelor copilului despre spiritualitate. In felul acesta copilul este incurajat in descoperirea propriilor lui credinte in loc sa i se spuna exact ce ar trebui sa creada.
C
um arata un copil care e in doliu?- pare distras si nesociabil
-face in pat noaptea sau are cosmaruri frecvente
- intampina dificultati de concentrare
-reactioneaza impulsiv
- nu-si face temele in totalitate
-intampina dificutati in ascultarea activa si mentinerea antentiei
- pare extrem de vorbaret, dezordonat si incapabil sa-si duca la bun sfarsit sarcinile
-manifesta indiferenta
- poate acuza dureri de stomac si de cap
-poate idolatriza pe cel disparut
- arata ingrijorare excesiva legata de sanatatea sa si a celor din jur
- manifesta comportamente regresive (se poarta copilareste)
Oricat de mult ne-am dori, nu putem proteja un copil de tragediile inerente unei vieti, insa putem pregati copilul pentru calatoria vietii, iar primul pas este onestitatea in dialog.
Prea des copiilor li se transmite copiilor (in mod inconstient) sa nu vorbeasca despre cei dragi care nu mai sunt, sa nu vorbeasca despre sentimentele lor sau sa puna intrebari. Experienta pierderii unui parinte sau a unui animal de companie poate sa destabilizeze un copil pe plan emotional si fizic. Dupa o astfel de experienta, multi copii traiesc sentimente de frica, izolare si singuratate. Lumea lor se schimba si isi pierde din stabilitate.
Parintii, profesorii sau tutorii legali trebuie sa fie pregatiti sa ofere raspunsuri la intrebarile incomode ale celor mici. Doliul la copiii din ce in ce mai mici a devenit un fenomen destul de frecvent al zilelor noastre. In trecut parintii erau sfatuiti sa excluda copiii din procesul memorialului si sa nu le vorbeasca acestora despre decedat. In ziua de azi insa, devine obligatoriu includerea copiilor in acest proces. Represia sentimentelor legate de moarte pot duce la stima de sine scazuta, depresie sau comportamente agresive si furie. Este necesar suportul adultilor si incurajarea din partea acestora pentru un dialog deschis si sincer despre trairile copilului. Doar in felul acesta copilul poate jeli si depasi in mod natural experienta pierderii.
(adaptare dupa “Great answers to difficult questions about death” , Linda Goldman)
Dezvoltarea personalitatii copilului este un aspect de maxim interes daca ne dorim ca acel copil sa devina un adult eficient, autonom si in deplina armonie cu sine insusi. Procesul de dezvoltare este complex, cu implicatii profunde asupra sanatatii mentale si performantelor ulterioare ale adultului.